75 de ani ai Israelului în 10 date cruciale

1948: Independenta

La 29 noiembrie 1947, ONU a votat împărțirea Palestinei în două state, unul evreu și celălalt arab.

Planul, respins de țările arabe, provoacă o explozie de violență între arabi și evrei.

Pe 14 mai 1948, David Ben Gurion a proclamat independența statului Israel, după 28 de ani de stăpânire britanică.

O zi mai târziu, cinci țări arabe intră în război împotriva noului stat. Acest prim război arabo-israelian s-a încheiat în 1949 și a permis Israelului să extindă teritoriul desemnat de ONU.

Peste 760.000 de palestinieni sunt forțați să fugă, dar aproape 160.000 rămân în noul stat.

Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, devine parte a Iordaniei, iar Fâșia Gaza devine parte a Egiptului.

Supraviețuitorii Holocaustului migrează în masă în Israel.

1967: Războiul de șase zile

În 1967, Israelul a purtat al treilea război arabo-israelian împotriva Egiptului, Siriei și Iordaniei. În șase zile, țara a cucerit Ierusalimul de Est, Cisiordania, Gaza, o parte din Înălțimile Golanului sirian și Peninsula Sinai egipteană.

Colonizarea începe în aceste teritorii.

1973: Războiul Yom Kippur

Șase ani mai târziu, în timpul festivalului evreiesc de Yom Kippur, statele arabe atacă Israelul, care respinge atacul, dar suferă pierderi semnificative.

1978: Pace cu Egiptul

La 17 septembrie 1978, premierul israelian Menahem Begin și președintele egiptean Anuar el Sadat au semnat la Washington Acordurile de la Camp David, care au precedat semnarea, la 26 martie 1979, a primului tratat de pace între o țară arabă și Israel.

Egiptul recuperează Sinaiul, o revenire care devine efectivă în 1982.

Tratatul a fost denunţat de ţările arabe, iar Sadat, mult criticat, a fost asasinat în 1981 de islamişti.

1982: Invazia Libanului

Israelienii invadează Libanul și înconjoară Beirutul în iunie 1982. Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP) a lui Yasser Arafat trebuie să părăsească țara.

Trupele israeliene au ocupat sudul Libanului până în 2000.

După răpirea soldaților israelieni de către mișcarea Hezbollah în 2006, Israelul începe o altă ofensivă devastatoare în Liban.

1993: Acordurile de la Oslo

În decembrie 1987, palestinienii au început prima revoltă împotriva ocupației israeliene, Intifada.

În 1993, Israelul și OLP au semnat la Washington Acordurile de la Oslo privind autonomia palestiniană, o întâlnire marcată de o strângere de mână între Arafat și prim-ministrul israelian, Yitzhak Rabin.

Arafat se întoarce triumfător în teritoriile palestiniene ocupate în 1994, după 27 de ani în exil, și înființează Autoritatea Palestiniană.

1995: Asasinarea lui Rabin

Yitzhak Rabin este asasinat la Tel Aviv de un extremist evreu opus procesului de pace.

2000: A doua Intifada

Vizita liderului de atunci al opoziției de dreapta israeliană, Ariel Sharon, pe Esplanada Moscheilor din Ierusalim în septembrie 2000 a provocat a doua Intifada, care a continuat până în 2005.

2005: Retragerea din Fâșia Gaza

Israelul s-a retras în 2005 din Fâșia Gaza, împotriva căreia a impus o blocada în 2007, când mișcarea islamistă Hamas a preluat controlul asupra teritoriului.

De atunci, Israelul și Hamas au purtat patru războaie în Gaza: în 2008, 2012, 2014 și 2021.

2009: Întoarcerea lui Netanyahu

La sfârșitul lunii martie 2009, liderul Likud (dreapta), Benjamin Netanyahu, a revenit în funcția de prim-ministru, după ce a ocupat această funcție între 1996 și 1999.

În 2019, a fost inculpat pentru mai multe acuzații de presupusă corupție.

După ce a fost învins la alegerile din 2021, el a reușit să revină la putere la sfârșitul lui 2022, conducând unul dintre cele mai de dreapta guverne din istoria Israelului.

Proiectul său de reformare a justiției provoacă, din ianuarie 2023, o mobilizare populară fără precedent împotriva textului care, potrivit criticilor, amenință democrația israeliană.