Masacrul de la Sharpeville, care a dus la Ziua Internațională pentru Eliminarea Discriminării Rasiale

21 martie este cunoscută drept Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale. Data a luat naștere dintr-unul dintre cele mai triste fapte istorice privind oamenii de culoare din Africa de Sud, unde a domnit regimul de apartheid. Urmărește 🧵...

Pe 21 martie 1960, peste 20 de sud-africani luau parte la un protest pașnic în cartierul Sharpeville din Johannesburg, când poliția a deschis focul asupra protestatarilor, ucigând 69 de persoane și rănind 186. Motivul protestului: Legea permisului, care i-a obligat pe toți oamenii de culoare să poarte o broșură care conținea locurile în care puteau merge.

PUBLICITATE

Violența brutală a episodului, care a devenit cunoscut sub numele de Masacrul de la Sharpeville, a câștigat o mare repercusiune internațională și un val de repudiere a regimului de apartheid - care a încetat să mai existe abia în 1994.

Reparație istorică

În 1979, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a stabilit Ziua Internațională pentru Eliminarea Discriminării Rasiale în onoarea victimelor masacrului. În fiecare an, Națiunile Unite definește o temă de reflecție asupra acestui subiect. Anul acesta, tema aleasă a fost urgența combaterii rasismului la 75 de ani de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului.

„În urmă cu șaptezeci și cinci de ani, pentru prima dată comunitatea internațională a convenit asupra unui set de valori comune și a recunoscut că drepturile sunt inerente fiecărei ființe umane și nu sunt acordate de stat”, se arată în textul ONU.

PUBLICITATE

„Declarația Universală a Drepturilor Omului afirmă că toată lumea are dreptul la toate drepturile și libertățile, fără distincție de nici un fel, cum ar fi rasa și culoarea, printre altele. Cu toate acestea, rasismul și discriminarea rasială continuă să afecteze oamenii din întreaga lume.”

Rasismul în Brazilia este evident în reprezentarea politică

O serie de indici care măsoară veniturile, ocuparea forței de muncă, educația, accesul la asistență medicală și mortalitatea, printre altele, arată că există încă diferențe mari între populațiile de culoare, indigene și albe. La fel se întâmplă și în ceea ce privește reprezentarea electorală.

În São Paulo, conform Sondajului Național de Gospodărie din 2021, realizat de IBGE (Institutul Brazilian de Geografie și Statistică), 58,4% din populația statului se declară albă, 32,8% de rasă mixtă și 7,2%% neagră.

PUBLICITATE

La ultimul recensământ, în 2010, 63,9% dintre locuitorii din São Paulo s-au declarat albi, 29,1% de rasă mixtă, 5,5% negri, 1,4% galbeni și 0,1% indigeni. Cu toate acestea, la alegerile din 2022, potrivit datelor de la Curtea Electorală Superioară (TSE), dintre cei 70 de deputați federali care au fost aleși pentru São Paulo, 59 (84,3%) s-au declarat albi; maro, 5 (7,1%); negru, 3 (4,3%); indigeni, 2 (2,9%); și galben, 1 (1,4%).

Mai mult, din cei 1.031 de candidați care s-au declarat albi, 5,7% au fost aleși. Dintre cei 484 de candidați maro și negru, acest procent a fost de doar 1,6%. Candidații albi au avut 80,54% din cele peste 22,3 milioane de voturi din stat. Femeile brune au obținut 7,53%, femeile negre 6,6%, femeile galbene 1,93% și femeile indigene 1,39%.

Aceste cifre pot indica atât prejudecățile rasiale încă latente în societate, cât și lipsa formării, din partea partidelor politice, a unor candidați negri mai competitivi.

PUBLICITATE

„Oamenii de culoare reprezintă o parte uriașă a societății noastre, dar ne dăm seama că nu există o echivalență în reprezentarea în Legislativ. Cred că acest lucru nu se întâmplă din cauza lipsei de reprezentare socială, deoarece sunt mai multe sectoare în care sunt reprezentați, precum artele, sindicatele și altele. Dar există dificultăți în transformarea acestor lideri în candidați, iar asta implică partidele politice. Este greu de depășit acest blocaj în organizarea politică”, spune președintele TRE-SP, judecătorul Paulo Galizia.

(Sursa: TRE-SP)

Veja também:

derulați în sus