Pe 8 august 1956, un băiat timid și fragil de 15 ani a ajuns la Santos. Doi ani mai târziu, Pelé a oferit Braziliei prima Cupă Mondială. În plină adolescență s-a născut un mit.
PUBLICITATE
Totul a început la 500 km de orașul-port, în Bauru. Acolo, în interiorul statului São Paulo, a crescut Edson Arantes do Nascimento. S-a născut la 23 octombrie 1940 în Três Corações, Minas Gerais.
Pelé a fost educat de Dona Celeste și Dondinho, un fost jucător care a abandonat fotbalul profesionist la o vârstă fragedă din cauza unei accidentări la genunchi.
Legenda spune, adică însuși „Regele”, care și-a văzut tatăl plângând în finala Cupei Mondiale din 1950, când Uruguay a învins Brazilia cu 2-1 în mijlocul Maracanã. Ca să-l consoleze, micuțul Dico – cum îi spuneau atunci – promeal tău pentru el într-o zi câștigând Cupa Mondială...
PUBLICITATE
Între timp, își perfecționa tehnica în cluburi goale și cluburi mici.
În primul său meci cu echipa Radiun, a marcat opt goluri care au încântat Liga de fotbal amatori a orașului. După cum spune jurnalistul Luiz Carlos Cordeiro în cartea sa „Pelé de Bauru” (1997), Liga i-a interzis să treacă la mijloc… pentru a nu încheia turneul!
Bauru AC (BAC), marele club al orașului, l-a încorporat pe copilul-minune în echipa sa de tineret, unde golgheterul compulsiv a petrecut câțiva ani.
PUBLICITATE
Primul meci, primul gol
Antrenorul BAC Waldemar de Brito, un fost jucător care a jucat la Cupa Mondială din 1934, a crezut în vocația de goluri a băiatului și în driblingul rapid cu o tehnică neobișnuită. Talentul lui a fost atât de mare încât a fost dus la Santos pentru a semna un contract profesionist la o vârstă atât de fragedă.
Rezervat, serios, talentat, dar foarte muncitor, tânărul atacant și-a făcut debutul profesional pe 7 septembrie 1956, într-un amical împotriva lui Corinthians de Santo André (7-1), la doar o lună de la sosire. A intrat în a doua jumătate a jocului și a marcat un gol.
Mingea însă nu a fost bună cu el la juniori: a ratat un penalty în meciul decisiv al unei competiții în care echipa sa a terminat secund.
PUBLICITATE
Dezamăgit, le-a scris părinților săi, conform biografiei lui Alain Fontan, „Regele Pelé”: „Știu că nu voi fi niciodată un mare jucător. Nu m-am născut pentru această carieră. Acest lucru tocmai a fost demonstrat.”
Hotărât însă, s-a alăturat definitiv echipei profesioniste în ianuarie 1957. Însă noul venit a participat la nouă meciuri consecutive fără a marca goluri, cea mai proastă performanță a sa din cariera sa de 18 ani la Santos.
Primele patru luni au fost grele, cu doar 6 goluri în 21 de meciuri.
PUBLICITATE
15 mai 1957
Sosește 15 mai 1957: Pelé devine știri și în cele din urmă se dezvăluie: pe stadionul Morumbi, Santos îl învinge cu 3-0 pe Palmeiras, cu două goluri ale adolescentului.
Prima a fost senzațională, o lovitură transversală care a entuziasmat presa din São Paulo. Numele lui a început să apară în ziare. La o lună după ce fenomenul s-a manifestat la São Paulo, este rândul localnicilor să se bucure de minune.
Pelé marchează două goluri împotriva lui Belenenses (6-1). Presa de la Rio este uluită. Silvio Pirillo, cercetașul echipei, începe să-i acorde atenție gândindu-se la Cupa Mondială din 1958 din Suedia.
Și totul începe să se întâmple repede: pe 7 iulie, Pelé poartă tricoul 'canarinho' la Maracanã într-un amical câștigat de Argentina (2-1), dar tânărul înlocuitor a marcat egalarea. Trei zile mai târziu, în revanșa de la Pacaembu și debutând pentru prima dată, a marcat cu o victorie cu 2-0.
Povestea viitorului și doar de trei ori campion mondial își continuă cursul.
La sfârșitul anului 1957, s-a confirmat nașterea fenomenului: Pelé a ajuns golgheter în Campeonato Paulista. După cum și-a amintit pe site-ul Santos, „în primul meu campionat, am marcat 36 de goluri (în 29 de meciuri, inclusiv preliminariile). Pentru un băiat de 16, 17 ani, a fost o ispravă grozavă.”
Sursa: AFP
Veja também:
