Spre deosebire de alte vremuri, un optimism moderat precede întâlnirea, care ar trebui să dureze două săptămâni.
PUBLICITATE
După eșecul ultimului eveniment din august, „delegațiile s-au întâlnit de mai multe ori pentru a încerca să ajungă la un compromis cu privire la problemele delicate care nu au fost rezolvate”, a declarat pentru AFP Liz Karan, de la ONG-ul Pew Charitable Trusts. „Acest lucru îmi dă mare speranță că această întâlnire va fi ultima.”
O speranță care a căpătat putere odată cu aderarea SUA la coaliția promovată de Uniunea Europeană în ianuarie și care are mari ambiții pentru tratat.
Formată din 51 de țări, coaliția împărtășește „obiectivul de a proteja urgent oceanele„, a subliniat comisarul european pentru mediu, Virginijus Sinkevičius, care consideră noua întâlnire „esențială”.
PUBLICITATE
O marea liberă începe acolo unde se termină zonele economice exclusive (ZEE) ale statelor, care se extind până la maximum 200 de mile marine (370 km) de coastă și nu se află sub jurisdicția niciunei țări.
Deși reprezintă mai mult de 60% din oceane, aceste zone maritime au fost istoric ignorate, în timp ce țările s-au concentrat pe protejarea zonelor de coastă și a unor specii emblematice..
„Dar există un singur ocean și un ocean sănătos înseamnă o planetă sănătoasă”, își amintește Nathalie Rey, din colectivul „High Seas Alliance”, care reunește aproape 40 de ONG-uri.
PUBLICITATE
⚠️ Ecosistemele oceanice, amenințate de orice tip de poluare imaginabilă și de pescuitul prădător, produc jumătate din oxigenul pe care îl respirăm și limitează încălzirea globală prin absorbția unei părți semnificative a CO2 emis de activitățile umane.
Tratatul pentru marea liberă va fi o „o piatră de hotar importantă pentru a ne asigura că atingem obiectivul de 30% (de protejare a planetei) până în 2030”, adaugă el.
Într-un acord istoric anunțat în decembrie, toate țările au fost de acordpromeva trebui să protejeze 30% din totalul terenurilor și oceanelor până în 2030. O provocare aproape imposibil de realizat fără a include marea liberă, care în prezent are doar 1% din suprafață protejată.
PUBLICITATE
Acord cu orice preț?
Unul dintre pilonii viitorului tratat privind „conservarea și utilizarea durabilă a biodiversitate marine marine ale zonelor care nu sunt supuse jurisdicției naționale” este să permită crearea unor zone marine de protecție în apele internaționale.
Acest principiu a fost inclus în mandatul de negociere votat de Adunarea Generală a ONU în 2017, însă delegațiile rămân împărțite cu privire la modul de creare a acestor sanctuare, precum și cu privire la obligația de a evalua impactul asupra mediului al activităților avute în vedere în marea liberă.
O altă problemă delicată este împărțirea posibilelor profituri din exploatarea marea liberă, unde industriile – farmaceutică, chimică și cosmetică, printre altele – speră să găsească o sursă mare de resurse.
PUBLICITATE
Confruntate cu imposibilitatea organizării unor cercetări foarte costisitoare, țările în curs de dezvoltare se tem să nu fie lăsate în afara posibilelor beneficii. La summitul din august, unii analiști au acuzat țările bogate, în special UE, că așteaptă până în ultimul moment pentru a face o concesie.
Cu tratatul complex și vast, care trebuie să se ocupe de alte organisme care controlează părți ale oceanului, în activități precum pescuitul sau explorarea fundului mării, diavolul este în detalii, spun apărătorii oceanului, care sunt foarte îngrijorați.
(Cu AFP)
Citește și:
