„Astăzi începem un nou capitol verde pentru Marea Nordului”, a sărbătorit Prințul Frederik, când a început faza pilotcel al proiectului de la Esbjerg (sud-vestul ţării). Paradoxal, situl este o fostă rezervă de petrol care a contribuit la emisii.
PUBLICITATE
Proiectul "Greensand„, coordonat de multinaționala chimică britanică Ineos și compania germană de energie Wintershall Dea, va permite stocarea a până la opt milioane de tone de CO2 pe an până în 2030.
Tehnica de captarea și stocarea carbonului (CCS) utilizat în inițiativa daneză a fost testat în întreaga lume și, în prezent, există peste 200 de proiecte în funcțiune sau în curs de dezvoltare.
Diferența proiectului Greensand este că, spre deosebire de site-urile existente care captează CO2 din instalațiile industriale învecinate, folosește carbonul primit de la distanțe lungi.
PUBLICITATE
„Este o realizare europeană în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră: CO2 este captat în Belgia și foarte curând în Germania, încărcat pe nave în portul (belgian) Anvers”, a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
În practică, gazul este transportat pe mare pe platforma Nini West din Norvegia și transferat într-un rezervor de 1,8 km adâncime.
Pentru autoritățile daneze, care aspiră să implementeze zero carbon până în 2045, este un „instrument indispensabil în cutia noastră de instrumente pentru climă”.
PUBLICITATE
Resursele Mării Nordului
O Marea Nordului Este o regiune potrivită pentru depozitarea deșeurilor, deoarece are multe conducte de petrol și rezervoare geologice care au fost lăsate goale după decenii de producție de petrol și gaze.
„Zăcurile de petrol și gaze epuizate au multe avantaje deoarece sunt bine documentate și există deja infrastructură care poate fi reutilizată”, spune Morten Jeppesen, directorul Centrului pentru Tehnologii Marine de la Universitatea Daneză de Tehnologie.
Aproape Greensand, gigantul francez Energii totale va explora posibilitatea de a ateriza pe fundul mării, la o adâncime de peste doi kilometri, în jur de cinci milioane de tone de CO2 pe an până în 2030.
PUBLICITATE
Norvegia, un pionier în CAC, va primi și tone din acest gaz lichefiat din Europa în următorii ani. Principalul producător de hidrocarburi din Europa de Vest, țara are și cel mai mare potențial de stocare a CO2 de pe continent.
O soluție viabilă
Cu toate acestea, cantitățile de CO2 care vor fi stocate sunt încă mici în comparație cu emisiile totale.
Potrivit Agenției Europene de Mediu, Uniunea Europeană a emis 3,7 miliarde de tone din aceste gaze în 2020, un nivel scăzut întrucât a fost un an afectat de pandemia de coronavirus.
PUBLICITATE
Apoi, CAC, care a fost mult timp văzută ca o soluție complicată și costisitoare din punct de vedere tehnic, este acum văzută ca o măsură necesară atât de Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), cât și de Agenția Internațională pentru Energie.
Cu toate acestea, nu este lipsit de efecte adverse, deoarece procesul de captare și stocare a CO2, consumatoare de energie, emite echivalentul a 21% din gazul captat, potrivit think tank-ului australian IEEFA.
În plus, tehnica prezintă și riscuri de scurgere care ar putea duce la consecințe catastrofale, potrivit IEEFA.
"O CAC nu ar trebui folosit pentru a menține nivelul actual de producție de CO2, ci este necesar pentru a limita CO2 în atmosferă”, a explicat Jeppesen. „Costul stocării carbonului trebuie redus pentru a deveni o soluție de atenuare durabilă pe măsură ce industria se maturizează”, a adăugat omul de știință.
Cu toate acestea, măsura nu este unanimă în rândul activiștilor de mediu.
„Nu rezolvă problema și prelungește structurile dăunătoare”, spune Helene Hagel, director energetic la Greenpeace Danemarca.
Pentru ea, „metoda nu ne schimbă obiceiurile muritoare. Dacă Danemarca vrea cu adevărat să reducă emisiile, trebuie să-și facă griji pentru sectoarele care produc o mare parte din acestea, adică agricultura și transportul”, a întărit el.
(cu AFP)
Citește și:
